Simplul fapt de a deţine şi folosi un produs poate avea un impact mai mare decât a-l produce.

Numărând victimele din ce în ce mai multe ale dezastrelor climatice (inundaţii, furtuni, secete etc.), întreaga lume a ajuns la concluzia că principalii responsabili pentru încălzirea globală suportă de fapt cele mai mici consecinţe.

O hartă a vulnerabilităţii la dezastre s-ar suprapune hărţii economice a lumii, iar încălzirea globală accentuează şi mai mult vastele diferenţe dintre diferitele zone ale Pământului.

Deşi sunt responsabile de 70% din emisiile de gaze de seră de la începutul erei industriale, în ţările dezvoltate se găsesc doar 2% din cei aproape 300 de milioane de oameni afectaţi anual de dezastrele climatice. Modul în care fiecare ţară face faţă schimbărilor de mediu este condiţionat în mare parte de resursele financiare ale fiecăreia.

După spusele fostului arhiepiscop din sud-african Desmond Tutu, ne îndreptăm spre un apartheid al adaptării. Atenuarea schimbărilor de mediu necesită în primul rând o schimbare profundă în comportamentul uman, în special a marilor consumatori de energie.

În afară analizelor clasice de până acum ale emisiilor de gaze de seră, bazate pe consum şi producţie, analiza ciclurilor de viaţă ale produselor schimbă considerabil tiparele vectorilor încălzirii globale, prin informaţii legate de modul şi locul în care apar cele mai multe emisii dăunătoare în cursul duratei de viaţă a oricărui produs.

Astfel, pentru un obiect simplu cum ar fi un tricou, s-a calculat că doar folosirea sa poate mai mult decât dubla emisiile de dioxid de carbon. Un tricou produs în India şi exportat în Germania emite în jur de 13 kg CO2, din care doar 5 kg în timpul producerii sale, din stadiul de plantă de bumbac şi până la sosirea sa în Germania.

Restul de 8 kg sunt emise prin energia folosită pentru spălarea (3 kg CO2) şi uscarea sa (5 kg). Ţările dezvoltate au atins nivelul actual de prosperitate pe baza unui vast consum de energie, şi implicit emisii de gaze de seră. În prezent, tocmai această prosperitate le face să fie cele mai mari emiţătoare — prin simplul fapt că nivelul de trăi îi permite să aibă maşină de spălat şi uscător electric, un german dublează practic vulnerabilitatea lucrătorului din fabrica de textile din India.

În aceste condiţii, care ar fi opţiunile?

Fie germanul să-şi spele cât mai rar tricoul, fie indienii să facă tricouri rezistente la miros! Iată un bun exemplu de ce reducerea emisiilor este o problemă atât de spinoasă şi înceată.

Sursa: unfpa.org